Istoric

Istoricul Facultății de Medicină începe în luna octombrie a anului 1945, concomitent cu transferul Institutului de Medicină nr.2 din Sankt-Petersburg. La momentul fondării, Facultatea reprezenta baza Institutului și includea 250 studenți, din anii II – V de studii și 27 de catedre dirijate de renumiții savanți: A. Lavrentiev, F. Agheicenco, A. Zubcov, N. Cuznețov, N. Starostenco, M. Ghehtman, S. Rubașov, A. Cramer, A. Livov, S. Blinchin, I. Curlov ș. a.

Primul decan al Facultății a fost profesorul universitar A. Livov (1947-1959). Pe parcursul anilor 1947-1959 activitatea facultății a fost ghidată de profesorul universitar M. Borzov, succedat de doctorii-conferențiari C. Țîbîrnă (1959-1963), G. Moskovko (1963-1964), I. Vovc (1964-1968) – reprezentanții primelor generații de absolvenți ai facultății.

Grație sporirii numărului de studenți și a cadrelor didactice, din 1968 facultatea este divizată condiționat în: Medicină generală preclinică (a. I–III), condusă de decanul doctor conferențiar E. Floca (1968-1971) şi Medicină generală clinică (a. IV–VI) – dirijată de I. Vovc (1968-1971).

În perioada anilor 1971-1982 conducerea facultății a fost preluată de către profesorul universitar E. Muhin și de doctorul conferențiar A. Banaru. În august 1982 a fost creată Facultatea de medicină I și II, condusă de aceiași decani.

În perioada 1986-1991, facultatea clinică a fost condusă de catre marele pedagog, om cu viziuni reformatoare didactice, profesorul universitar, ulterior prorector didactic  - Petru Galețchii, iar Facultatea preclinică – de către iscusitul pedagoc și clinician professor universitar – Ion Marin.

În perioada anilor 1992–2004, facultatea este condusă de profesorul universitar, marele patriot al neamului – Nicolae Eșanu. Sub bagheta Domniei Sale facultatea a inițiat marele transformări în reformarea metodologiei de învățare, elaborarea standardelor educaționale etc.

Din anul 2005 conducerea facultății este preluată de către dr., conferențiar universitar – Gheorghe Plăcintă. Tot atunci, Facultatea a fost evaluată de catre Conferința Internaționala a Decanilor de Expresie Franceză. În 2014 s-a întocmit raportul de Autoevaluare, conform standardelor Federației Mondiale pentru Educaţie Medicală (FMEM), în prezent, fiind în așteptarea experților internaţionali pentru o nouă evaluare.

Sporirea calității și eficientizarea învătământului medical se datorează, în mare parte, metodelor și tehnicilor moderne de instruire implementate, în ultima perioadă, de către Universitate. În acest sens, putem menţiona Centrul Universitar de Simulare în Instruirea Medicală, ca participant la acest proces, aplicând metode noi şi moderne de educație și practici medicale bazate pe simulare, obținând, în acest sens, competențe și abilități medicale corecte într-un cadru organizat, după un program bine structurat fără riscuri asupra pacientului cu reducerea erorilor și, în final, cu îmbunătățirea calitativă a asistenței medicale prestate populației.